Iubește-mă, te rog!

Care este nevoia fundamentală a ființei? N-am întrebat ”care este dorința fundamentală”, deși iubirea e și o dorință, dar înainte de a fi dorință, e nevoie. Nu doar de aer avem nevoie să trăim, nu doar de apă, nu doar de hrană, ci și de iubire. Iubirea e aerul sufletului, e mâncarea sufletului și e apa lui. Ființa care nu are iubire nu mai vrea să trăiască și e de înțeles asta, căci sufletul bea, mănâncă și respiră iubire. Iată ce spune Luule Vilma în cartea sa, ”Lumina Sufletului - Învață să ierți”(Ed. Dharana), despre momentul în care se naște un copil: ”Mama geme din cauza durerilor sale, moașa e agitată din cauza muncii sale, medicul e preocupat numai de rezolvarea problemelor sale. Copilul, însă, simte și imploră: iubiți-mă, vă rog, întrucât numai atunci îmi este bine. Fără iubire nu pot rezista...”.

Ei, bine, nu doar copilul non născut strigă ”iubește-mă”! Copilul, care continuă să fie o prezență ascunsă în noi, chiar și în cei mai vârstnici dintre noi, pare să păstreze în memorie acest strigăt dintâi, așa încât în viața sa toată, prin tot ce face, prin tot ce caută, prin tot ce este, strigă disperat: ”iubește-mă, te rog”! În adultul rănit e un copil care strigă că vrea iubire. În bătrânul furios e un copil care cere iubire. În adolescentul rătăcit și disperat, e un bebeluș care strigă după iubire. În omul care pierde, în cel care greșește, în cel care ridică glasul la altul, în cel care lovește, în toate manifestările emoționale ale ființelor, un copil strigă disperat ”vreau să fiu iubit: nu mă iubești, dacă m-ai iubi, aș fi fericit”!

Mi-e dor .. și-n dorul meu te strig mereu,
Și-l rog ades pe Sfântul,
Să te mai scoată-n drumul meu,
Să ne sărute .. vântul ..

Cândva, când eram mică, tata m-a surprins plângând.
Mi-a spus atunci că Doamne-Doamne le-a dat oamenilor un număr fix de lacrimi și că există două feluri de lacrimi: de tristețe si de fericire.
„Nu îți irosi lacrimile, pentru lucruri care nu merită. Păstrează-le pentru atunci când va trebui să plângi de fericire. Ar fi păcat să nu ai în acele momente cu ce să plângi!”

( /)
( . .) Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ Marioara Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ Buon Giorno a tutti
(")(")____/)_____./¯"""/') Dio vi Benedica
¯¯¯¯¯¯¯¯¯)¯¯¯¯¯'_„„„„)
LA MULTI ANI TATICULE de ziua tatalui, sfintul Giuseppe....

Buna dimineata taticule!
Azie e un an si trei luni de cind ai plecat pe drumul fara intoarcere....
Imi lipsesti atit de mult.... de cite ori as vrea sa sun si sa te aud spunindu-mi ca sa nu ma ingrijorez... ca erai singurul din familie care a incercat sa ma cunoasca... TE IUBESC TATA!

buna dimineata taticule, caut-o pe mama si alin-o.. e suferinda... ca mi-a venit in vis....

PREGHIERE DI PERDONO

CHIEDIAMO PERDONO A DIO
O Dio, Padre di Misericordia, mio Creatore e mio Signore, sono davanti a Te, con l'animo aperto.
Riconosco di aver mancato, tante volte, contro di Te. Ti ho offeso. Ho tradito il tuo amore. Ho disubbidito alla tua volontà.
Ho peccato in pensieri, in parole, in opere e in quello che ho tralasciato di fare.
Riconosco la gravità dei miei peccati: essi sono come ma­lattie nella vita della grazia e sono più gravi della paralisi, della lebbra, del cancro.
Sono profondamente malato nello spirito. Mi pento sinceramente di tutti i peccati.
Tu che leggi nel cuore li conosci e vedi anche il mio pen­timento.
Alla tua misericordia chiedo il perdono.
Padre, perdonami.

„Tata a tăcut păcate faţă de mine, dar eu, Doamne, vreau de la Tine puterea să-l iert. Te rog iartă-l!”. Tata o bătea pe mama, acesta este un păcat, m-a rănit pe mine, mi-a fost frică, mi-a rănit copilăria, mi-a rănit viaţa. Tata a băut, a tăcut păcat pentru mine, l-am urât, l-am judecat, m-a complexat, râdeau copiii de mine în sat, am suferit. „Doamne, iartă-l pe el” şi împacă-te cu tatăl tău în tine, urând păcatul din el şi iertând suferinţa pe care ţi-a pricinuit-o. Un copil e rupt lăuntric atunci când îşi urăşte părinţii. Părinţii sunt prezenţi în noi, în trupul nostru, în celula noastră, (cu ADN-ul, cum spune ştiinţa), în felul nostru de a vedea viaţa şi oamenii......>
http://www.ganduridinierusalim.com/pacatele-parintilor-care-se-transmit-copiilor-cum-se-rupe-acest-mecanism-care-pare-un-blestem/

BUNA DIMINEATA TATICULE.... am visat-o pe mamica ... era asa de frumoasa, si casa noastra parinteasca de care mi-e atit de dor, unde eu am fost mereu ne-primita, ne-dorita, ne-iubita.....
TE IUBESC TATICULE si dincolo de aceasta ne-viata.....

Ce faci taticule pe-acolo printre stele...
nu vii prin vise asa cum mama vine
si nu-mi alinti durerile din suflet
cu-atitea suferinte ce-s pe mine
ti-as scrie multe, vremea e tirzie
m-asteapta viata asta amaruie....
(din suflet pentru tine .. asa cum mi-au venit TATICULE ...)

Ce faci taticule, ai gasit-o pe mamica... ati vorbit.. cum e pe-acolo peste cerul asta ? Ce mai faceti ... cum va e .. azi noapte mamica era in visul meu suferinda... acolo in camera de unde s-a dus...
mi-e dor de alde mata....

Voi credete che dal momento che noi siamo passati
nella dimensione della luce,
e siamo entità,
non abbiamo come voi le simpatie,
le antipatie, le speranze,
le risposte, gli affetti.
Voi credete che noi siamo esenti da queste cose.
In realtà non è così................................

Viața nu te întreabă niciodată dacă ești pregătit sau nu de o nenorocire. Nu îți dă niciun preaviz și niciun avertisment înainte să te surprindă cu un necaz, care să îți prăbușească întreg universul.
Nu te întreabă dacă e prea devreme sau prea târziu, nici dacă e corect sau nu.
Nu te întreabă dacă vei suporta sau nu, nici dacă ești pregătit sau nu ca să pierzi tot ce ai.
Nu te întreabă cât de mult iubești pe cineva sau cât de mult depinzi sufleteşte de anumiţi oameni atunci când îi va răpi de lângă tine, obligându-te să înduri chinul şi amărăciunea singurătății.
Nu te întreabă dacă ești copil sau încă prea tânăr ca să îți pierzi părinții.
Nu, viaţa nu te întreabă nici dacă ești sau nu destul de puternic pentru a trece printr-o decepție.
Nu te întreabă cât ai râs, înainte să te facă să plângi, nici cât te-ai bucurat, înainte să te facă să suferi.
Nu te întreabă dacă meriți sau nu să fii rănit, batjocorit, umilit, trădat, părăsit, judecat.
Nu te întreabă ce ai făcut bun sau rău și, de multe ori, te răsplătește cu rău pentru faptele tale bune.
Nu te întreabă dacă vei putea trăi într-un alt loc sau dacă eşti pregătit să renunţi la visele tale şi la drumul ales atunci când îţi schimbă brusc direcţia de mers şi te smulge din locul în care sufletul tău se simte acasă.
Nu te întreabă câte ai și câte ai sacrificat pentru a avea un ceva, atunci când te păgubește de tot ce ai agonisit.
Nu te întreabă cât de fericit ai fost sau dacă măcar ai fost fericit vreodată, înainte de a te copleși cu nefericire.
Nu te întreabă dacă ai apucat să trăiești şi dacă ți-ai împlinit măcar o parte din vise, înainte să te lovească nemilos cu o boală care îți va arăta cu paşi uneori lenţi şi nemiloşi sfârşitul. Sfârşitul planurilor tale, viselor tale, gândurilor tale, iar într-un final, sfârşitul tău.
Nu. Viaţa nu te întreabă niciodată nimic. Nu ține cont de cine ești și de ce ai făcut bun sau rău. Ea doar îți dă un test de supraviețuire, o lovitură şi te lasă să te descurci. Şi aici apar opţiunile... toate sub formă de lecţii, unele mai dure altele mai blânde, dar în urma cărora cu siguranţă te vei schimba, de multe ori atât de mult, până la a nu te mai recunoaște pe tine.
Toate aceste lovituri îți dau ocazia să îți testezi limitele și să forțezi depășirea acestora. Îți dau ocazia să vezi cine te-a iubit cu adevărat și cine te-a iubit doar declarativ şi interesat. Îți vor da ocazia să vezi cine ești, ce poți și ce însemni, atât pentru cei din jurul tău, cât şi pentru tine însăţi.
Cu toate acestea, oricât de multe experiențe vei trăi, nu vei ști niciodată câte poți îndura... Pentru că oamenii nu îşi cunosc limitele. Nu vei ști unde vei ajunge și nici felul în care te vor schimba loviturile primite, care, te pot înrăi sau te pot face mai bun; te pot transforma într-un om puternic, încrezător, luptător sau te pot transforma într-un om vulnerabil, speriat, resemnat.
Viaţa, drumurile, loviturile şi oamenii ei, te pot îndepărta sau te pot apropia de tine... totul ţine doar de alegeri.

Toți avem dureri și probleme. Și niciunul dintre noi nu este perfect. Ar trebui să fim toleranți unii cu ceilalți, să ne imaginăm că anumite zâmbete ascund lacrimi și grimase de durere, pentru că nu întotdeauna ne arătăm pe chipuri starea sufletească și pentru că nici nu purtăm fiecare câte o pancartă pe care să scriem pentru lume că suntem cu moralul la pâmânt, că avem temeri, că avem dureri, că avem nevoie să fim înțeleși, că ne-ar ajuta puțină blândețe, puțină considerație, puțină bunătate...

Persoanele sensibile trăiesc în vârful picioarelor pentru a nu deranja pe nimeni.Trec prin viață fără a face zgomot, pentru că zgomotul îl au înauntrul lor...

E in questa vita essenziale da vivere, sarai tu le mie mille pagine da scrivere

buna dimineata tata, iara te-am visat ....
de la Bucuresti niciunul din familia ta nu a raspuns la ... asa stiu ei sa fie ne-educati... dar asta tu stii tata ca i-ai lasat mereu sa faca cum au vrut ei.... iar pe mine de 40 de ani nu ati facut facit sa ma oropsiti....

Signore possa benedire le nostre anime anche in questo giorno, e doni la pace, la serenità e le felicità in ogni parte della nostra vita. Nella nostra vita ci sono momenti tristi da superare e solo noi possiamo conoscerli e in base alle situazioni ci comportiamo in un modo che non potrebbe essere comprensibile, ma dentro vive un cuore prezioso che è il nostro amore, per la nostra vita. In questo voglio ringraziare il mio Signore per avermi dato la forza di superare quelle difficoltà che riscontravo nella vita e soprattutto l’amore che non mi ha mai mollato. Il Signore ci benedica tutti quanti in questo giorno e possa donarci a tutti sempre azioni d’amore, perché solo così che il nostro mondo potrà cambiare. Amen.

TATICULE te-am visat din nou... nu mai stiu cum, plecam la munca si am zis ca-l tin minte... din pacate nu imi aduc aminte decit ca te visai ..... sper sa fii alaturi de mine (singurul din ne-familie) ca mi-e tata foarte, foarte greu...
Să nu-ţi laşi niciodată inima în locuri pe care nu ştii dacă le vei mai vedea vreodata sau la oameni care nu vor sti ce sa faca cu ea...

...si voi iubi la fel de mult, doar că-mi voi pune sentimentele in lesă si le voi da drumul să zburde doar atât cât să nu se rătăceasca printre amăgiri şi timp pierdut!

Buna dimineata taticule, te-am visat (din nou) erai in fata la sopronul cu butoaie... acolo unde erai de obicei .... si erau si celelalte doua... pregateau ceva pentru mama .... si matale ai pus pirostriile sa faci ceva de mincare, pusesi in tigaie un fel de grasime - aluat, ... si era ciudat, ca nu se facea cum vroiai ... alb ... pe urma cu mina ai inceput sa sfarimi acest fel de aluat ..... eram doar noi doi... nu a venit nici mama, nici nuti a voastra si nici geta sa ne ajute... era iarna in jurul nostru dar noua ne era cald .... te imbratisez cu sufletul taticule, in dimensiunea dupa aceasta lume.... Bine te-am gasit in prima zi de primavara!

S-aude tropotul de cai,
Din alte timpuri, și din rai,
Mergând încet, nu la galop,
Că ne-am pierdut al nostru clop,
În rătăciri printre betoane
Priviri de sticlă din balcoane,
Îmbățoșați, c-așa vrea banul,
Dar am pierdut pușca .. și calul ...

"Într-o lume în care întunericul primează mai mult ca niciodată,
Îndrăznește, fii tu luminos(-oasă); doar îndrăzneşte!
Într-o lume unde oamenii nu mai vor să înțeleagă și să ajute,
Îndrăznește, fii tu înţelegător(-oare) și ajută; doar îndrăzneş...te!
Într-o lume în care răutatea primează mai mult ca niciodată,
Îndrăznește, fii tu bun(ă); doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care ura primează mai mult ca niciodată,
Îndrăznește, fii tu iubitor(-oare); doar îndrăzneşte!
Într-o lume unde oamenii sunt răzbunători, nemiloși şi laşi,
Îndrăznește, fii tu iertător(-oare), milostiv(ă) şi curajos(-oasă); doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care neliniștea primează mai mult ca niciodată,
Îndrăznește, fii tu liniştit(ă); doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care avariția primează mai mult ca niciodată,
Îndrăznește, fii tu altruist(ă), generos(-oasă); doar îndrăzneşte!
Într-o lume unde oamenii sunt nefericiți și deznădăjduiți,
Îndrăznește, fii tu fericit(ă) și cu nădejde; doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care nedreptatea primează mai mult ca niciodată,
Îndrăznește, fii tu dre(a)pt(ă), onest(ă); doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care vinovăția primează mai mult ca niciodată,
Îndrăznește, fii tu inocent(ă), lipsit(ă) de orice vină; doar îndrăzneşte!
Într-o lume unde oamenii sunt nerespectuoși și nesimțitori,
Îndrăznește, fii tu respectuos(-oasă) și cu bun-simț; doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care vanitatea primează mai mult ca niciodată,
Îndrăznește, fii tu modest(ă); doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care mândria primează mai mult ca niciodată,
Îndrăznește, fii tu smerit(ă); doar îndrăzneşte!
Într-o lume unde oamenii sunt mincinoși, ipocriți și ignoranți,
Îndrăznește, fii tu sincer(ă), natural(ă) și cult(ă); doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care lenea primează mai mult ca niciodată,
Îndrăznește, fii tu harnic(ă); doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care nerăbdarea primează mai mult ca niciodată,
Îndrăznește, fii tu răbdăto(a)r(e); doar îndrăzneşte!
Într-o lume unde oamenii sunt mereu nemulțumiți şi nerecunoscători,
Îndrăznește, fii tu mulțumit(ă) şi recunoscător(-oare) mereu; îndrăzneşte!
Într-o lume în care desfrânarea primează mai mult ca niciodată,
Îndrăzneşte, fii tu înfrânat(ă), decent(ă); doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care anormalitatea primează mai mult ca niciodată,
Îndrăzneşte, fii tu normal(ă) cu adevărat; doar îndrăzneşte!
Într-o lume unde oamenii îşi doresc doar valori pământești, efemere;
Îndrăzneşte, doreşte-ţi tu valori cereşti, veşnice; doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care necredinţa primează mai mult ca niciodată,
Îndrăzneşte, fii tu credincios(-oasă); doar îndrăzneşte!
Într-o lume unde oamenii îşi cultivă în ei aproape numai defecte,
Îndrăzneşte, cultivă tu calităţi, virtuţi, în tine; doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care necurăţia primează mai mult ca niciodată,
Îndrăzneşte, fii tu curat(ă) fizic şi spiritual; doar îndrăzneşte!
Într-o lume unde oamenii nu se mai căiesc de păcatele lor,
Îndrăzneşte, căieşte-te tu şi cere iertare, ţine post şi roagă-te; doar îndrăzneşte!
Într-o lume în care "întunericul" doreşte ca oamenii să uite de Dumnezeu,
Îndrăznește, te rog, nu-L uita; trăieşte cu El în inimă, suflet şi minte; doar îndrăzneşte!
Într-o lume care este pe punctul de a se prăbuşi, de a se sfârşi, încet dar sigur,
Iar ţie, ţie îţi este frică de faptul că poate nu vei reuşi, că nu vei fi salvat(ă),
Îndrăzneşte, te rog, doreşte-ţi şi luptă-te să-ţi schimbi viaţa în bine; apropie-te de Dumnezeu, doar îndrăzneşte!
Îndrăzneşte, te rog, lasă grijile în spate şi mergi încrezător(-oare) pe drumul vieţii; cu credință în El și cu rugăciune în minte, doar îndrăzneşte!
Îndrăzneşte, te rog, Dumnezeu niciodată nu te va părăsi, vei fi ajutat(ă), vei reuşi, vei birui, doar îndrăzneşte!"...by Agnes Kraus

Am momente in care fericirea sta la poarta sufletului meu si plange .
A ajuns prea tarziu sa mai poata intra ,totu-i plin de nefericire...

buna dimineata taticule... caut-o pe mamica si ajut-o ...
(⁀‵⁀,) * ¸.•* ¸.•* ¸.•
..`⋎´ ¸.•°*”˜˜”*°•.* *

buna dimineata taticule, ce mai faci?

Fii bun

Fii bun în fiecare zi
Atîta timp cît pe pămînt tu vei trăi
Fii bun în fiecare clipă
Chiar dacă simţi că nu vei reuşi

Fii bun cu cel ce te stimeaza
Învaţă să-l respecţi şi tu pe el
Fii bun cu cel ce încurajeaza
Şi tu mereu să faci la fel

Fii bun cînd soarele răsare
Învaţă mereu să zîmbeşti
Fii bun cînd rău te doboară
Învaţă ca să poţi să te ridici

Fii bun cu toţi şi fiecare
Prieteni buni încearcă să ţii faci
Fii bun cînd norocul îţi surîde
Şi nu uita de oamenii cei dragi

- Stai piangendo?
- No. Mi è entrato qualcosa negli occhi.
- Cosa?
- Un ricordo.

Dacă mi-ar mai putea vorbi ....
cred că m-ar atenţiona asupra faptului că uneori am fost prea dură cu mine, că m-am judecat prea aspru pentru greşeli omeneşti, cărora alţii le-au dat o amploare exagerată, făcându-mă să cred că sunt urâtă, detestabilă şi condamnabilă. Şi poate că mi-ar reproşa momentele în care am fost propriul meu călău, când m-am torturat cu gânduri negative şi cu emoţii distructive.

Trăieşte...

,,Nu pune la viaţă
Cuvântul povară,
Că viaţa-i o zi,
Trăieşte-o din plin
Din zori până-n seară.
Trăieşte alături de tot
Ce trăieşte
Şi umblă şi zboară
Şi cântă şi creşte.
Vezi firul de iarbă
Cum sparge pământul
Şi frunza de tei
Cum o leagănă vântul.
Ascultă izvorul
Cum curge în râu,
Iubirea de prunc...
Şi mirosul de grâu.
Te pierde prin ele
Şi mergi mai departe.
Nu pune la viaţă
Ideea de moarte.

Iubeşte pământul
Şi cerul şi marea.
Iubeşte cuvântul
C-ascunde uitarea.
Iubeşte şi-arată
Cât poţi să iubeşti...
Şi-mparte iubire
De vrei să primeşti.
Iubeşte şi ura,
Iubeşte-o de poţi
Şi-ascunde-o în tine
Că ură au toţi.''

A trecut un an și două luni de când ai plecat fulgerător dintre noi tăticule .... tată și bunic.
De când ai plecat, toate mi s-au părut mai puțin importante pe lume.
De când ai plecat, n-am mai reușit să mă simt în siguranță, nici după îndelungi negocieri cu soarta și cu nenorocul.
De când ai plecat, tată, parcă am plecat și eu, un pic, atât cât să nu-mi mai recunosc pașii, atât cât să nu-mi mai simt pleoapele, atât cât să nu mai știu unde începe și unde se termină coșmarul.
De când ai plecat, nu mai am răbdare pentru amănuntele care nu te privesc, pentru că mă gândesc, aproape mereu, la cât de grea e despărțirea noastră, provizorie.
De când ai plecat, mă agăț de orice amănunt care ți-ar putea aduce, într-un fel sau altul, privirea înapoi.
De când ai plecat, dorul de tine se împarte între dor de tine și dor de mine, pentru că eu, tăticule, simt nu mai pot fi aceiași, oricât de mult m-aș strădui să-i mint și să mă mint că există cale înapoi.
De când ai plecat, mă simt a nimănui ....
De când ai plecat, mi-e atât de dor încât mă gândesc, uneori des, alteori foarte des, că ești undeva, și că mâine, sau poimâine, sau peste câțiva ani, sau peste câteva eternități, o să suni și o să-mi spui: Măluță, fata tatii, când vii acasă că ne e dor de tine!

Curg desfrânate iernile

(părinţilor mei)

Curg desfrânate iernile, mamă, friguroase sub
lampa cu gaz
e-ntâia iluzie stinsă şi tata-i departe de azi
de tinereţe
de copilărie
zăpada mea neînvinsă târzie

spade albe la noapte când nu-mi mai este
frică de-ntuneric sub lampa cu gaz, port mirosul în
frunte
şi aud mărunte
vorbe de ocară în al zilei glas

azvârl în silabe sentimentele roase la colţuri
de şoricei
lămpile stinse aşteaptă anii
zăpada-ntinsă pe paşii mei
uimire albă uimită zi desfrânată
din munţii cei
singuri acolo ca şi colinele
descântece de funigei

ce spaimă, mamă, aproape de capătul zăpezii
şi nu-i nici lampa cu gaz
aprinsă-n rutina chipului lumii
ca o idee de bun rămas

mi-e dor de cerurile atâta de-ntinse pe dealuri
şi de vulpile lor
roşcate-n apusuri şi-n cozi stufoase
cărând norii aceştia cu guri de mătase
din care ninge lampa aprinsă

fulgi mirosind a gaz
de demult
şi eu de frică lipesc spinarea privirii pe cerul
acela profund

mi-e dor de-a dorului car să învârt iluzia capătului
lumii
pe stradă
până-n uliţa noastră să scârţâie noaptea
în lampa aprinsă
azi pe zăpadă

azi peste fulgi o iarnă ca timpul
astupă imaginea trecutului, vai
mamă, mi-e cald,
mamă, mi-e frică
iarăşi de visul că nu mă ai...

Fa ca toate interactiunile tale cu oamenii sa fie pline de sens si sa-ti lase un sentiment placut ca ai dat tot ce aveai mai bun.
Felul in care tratezi relatiile arata cat de mult ai avansat pe calea spirituala. Cu cat esti mai constient spiritual, cu atat iti este mai usor sa te raportezi la lumea din jurul tau.
Este minunat cand privesti la ceilalti si vezi adevarata frumusete dincolo de trup si de minte.
Vezi frumusetea suprema a Spiritului dinauntru. Acesta este in noi toti. Straduieste-te sa o vezi si s-o scoti la iveala in toti cei pe care ii intalnesti. Comunicarea in cadrul unei conexiuni spirituale este extrem de puternica.
Cand simti ca aceasta lipseste, cauta din rasputeri sa o declansezi. Rezultatele merita din plin tot efortul.
Este o lume minunata, atunci cand putem vedea si simti cum Spiritul transcende toate diferentele.

Sognai che la mia vita sarebbe stata cosi diversa dall'inferno che vivo ora,cosi diversa da quella che sembrava...La vita ora ha ucciso il sogno che sognai....

azi e ziua de nastere a primului vostru copil .... nu ati putut sa-i spuneti LA MULTI ANI ..... trimitetii prin vis ... si fiti alaturi de ea...
Ziua de astăzi o înveșmântez în sărbătoare și trag cerul peste mine. Restul e poveste…
La multi ani Elena! sora mea ღ NUTI ღ ... 59 de ani ....
***
Nu am solutii pentru toate problemele din viata ta, pentru indoielile si temerile tale, dar te pot asculta si impreuna putem cauta raspunsuri.
Trandafirii pe care i-ai adunat in cununa vietii tale, lasa-i astazi sa se impleteasca intr-un buchet al implinirii. Fie ca florile iubirii sa-ti impodobeasca viata si sa-ti vezi implinite toate dorintele. La Multi Ani!

Mi-e dor de casa-n care
Fetiţă am crescut,
De fiecare floare
Cu-aromă din trecut

Mi-e dor să văd pădurea
Abia şoptit foşnind,
S-ascult cu gându-aiurea
O mierlă ciripind

Mi-e dor de gârla mică
De sălcii străjuită,
De prima păpuşică
De la părinţi primită.

Mi-e dor să port rochiţa
Cu fluturaşi pe ea,
S-alerg prin poieniţa
Ce-n flori mă răsfăţa .

Mi-e dor şi de motanul
Torcând pe sobă-alene,
Mi-e dor să văd curcanul
Cum se înfoaie-n pene.

Mi-e dor de porumbelul
Cu-aripi de catifea,
S-aud lătrând căţelul
Ce-oriunde mă-nsoţea.

Mi-e dor de-o surioară
Cu părul tot inele,
Să simt iarăşi fiorul
Pocnind în mâini zorele.

Mi-e dor de glasul mamei
Ce blând mă alinta,
De chipul drag al tatei
Cum încercat, zâmbea.

Mi-e dor să-mi fac cunună
Din fire de narcise,
Mi-e dor de zâna bună
Ce mă-nsoţea prin vise.

Mi-e dor de săniuţa
Zburând pe derdeluş,
Mi-e dor de-o pisicuţă,
De ciucurii din pluş,

Mi-e dor să văd zburând
Doi guguştiuci pereche
Şi să-mi atârn râzând,
Cireşe la ureche.

Mi-e dor să simt din nou
Miros de marmeladă,
Mi-e dor de-un bibelou,
De fulgii de zăpadă.

Mi-e dor de-ai mei părinţi
Pe bancă la portiţă,
S-adun din nou furnici
În mâna de fetiţă.

Mi-e dor s-alerg pe-afară
Desculţă-n iarba mare
Şi orice zi să-mi pară
Că este-o sărbătoare.

Nu ştiu în viaţă ce o să urmeze, dar îmi doresc să am alături bucuria gândului rostuit cu dragoste de copil.
Sunt rănit adeseori de mine, de oameni, de priviri, de tăceri, de… Sunt un cer. Ba senin, ba cu nori, ba cu soare dogoritor, ba cu ploi reci sau calde de vară, ba cu zăpezi şi troiene mari. Sunt o poveste lungă. Trist şi vesel, credul şi suspicios, copil şi bătrân, ziuă şi noapte… Respect, îndrum, ambiţionez, dau aripi, răsfăţ, iubesc. Doamne îmi transformă zilnic braţele sufletului ca să găsească orice om alinare. Cuminte, m-am întors adeseori din colţurile străzii doar ca să mai ofer o privire, un zâmbet, o tăcere, un…
Mă reazem de zidul inimii mele şi privesc cerul înstelat. A mai căzut încă o stea, ducând cu ea o altă poveste de iubire. Nu mai promit, doar cred, încerc, vreau! Sunt parte din decorul acestei vieţi, univers care nu-şi mai ia rămas bun.
Suflete, Îţi pecetluiesc inima cu iubire, multă iubire!

Singurătatea nu e un capăt de lume; nu înseamnă că nimeni nu te vrea. Este un timp prielnic pentru a-ţi cunoaşte valorile, a-ţi impune limite şi a învăţa cum să alegi în viaţă. Mai tristă e singurătatea în doi, în care nu te mai observi prin ochii celui care, oricum, nu vede!.

"Lumea este plină de inimi amanetate. E viaţa ta şi te plimbă ca într-un joc. Eu ştiu ce vreau de la viaţă şi nu mă ascund de mine. Furtuni, minciună, adevăr, capul în nori. Am ales să iubesc. Nu îmi las inima pe jos ca să nu ştiu pe unde s-a dus. Îmi reînnoiesc primăverile ce niciodată nu secătuiesc. Unii spun că ştiu prea multe lucruri pentru vârsta mea. Nu le-am citit sau le cunosc, le-am trăit. Şi mai am încă de trăit, de învăţat, de dăruit. Dragostea este cel mai bun răspuns le întrebările vieţii. Dragostea nu se măsoară în cuvinte, ci în fiecare zi se simte. Sunt o rază de soare și nu mai vreau să opresc timpul. Nu zâmbesc ca la poză. Ce faci bine te va ajuta și ce faci rău se va întoarce împotriva ta. După încercări ești mai puternic. Experiența te va ajuta. Mergem înainte indiferent dacă ziua a fost dulce sau amară. Lumea vrea fapte, nu cuvinte deșarte. Nu vreau să fiu altcineva. E viața mea și mă bucur de ea!" ~ Hrisostom Filipescu

Non consiglierei a nessuno d’essere come me: troppa sensibilità, troppo provare, troppo sentire, troppo percepire, troppo immaginare, troppo desiderio.
Non consiglierei a nessuno d’essere come me: troppo fiduciosa, ingenua, spontanea, impulsiva.
Desidererei guardare le cose secondo la loro misura, senza il bisogno di ingigantire sempre tutto.
Perché, per quelle come me, è un guaio.
Quelle come me, e non consiglio di esserlo, si sentono mancare l’aria ogni giorno per un’attenzione in meno, per una carezza in meno.
Quelle come me sopportano e si tengono tutto l’amaro dentro. Quelle come me implodono ogni giorno e poi mostrano il loro più bel sorriso.
Quelle come me sono difficili, complesse, inseguono sogni immaginari.
Parlano da sole, nel silenzio della notte, sperano e hanno gli occhi lucidi al sorgere di una nuova alba.
Quelle come me sono così: forti nel corpo da possedere la fragilità dell’anima.
E fanno finta di credere alle bugie, alle speranze, ai sorrisi di circostanza, quelle come me.
Ma più di tutto, le riconosci dagli occhi.
Sono il portale della vita, sono pensieri, parola, cuore, felicità, chiarore, buio, ansia, malinconia.
Più di tutto quelle come me le riconosci perché non sono quasi mai le prime ad abbracciare, a dire parole dolci, ma sarebbero in grado di amare fino a distruggersi.
Quelle come me, quando amano, amano forte, si svelano, si spogliano, si riconoscono.
Hanno un cuore troppo grande e colmo di cose amabili.
E danno, danno troppo.
Hanno mani fiduciose, sguardo perso, sempre alla ricerca di qualcosa e quel pizzico di malinconica allegria che profuma l’anima…!

Non giudicarmi… mai!
Prima dovresti indossare la mia anima…
attraversare con le mie gambe i giorni di pioggia e di sole
entrare in una mia lacrima per sentirne il sapore…
respirare l’aria che respiro quando mi manca il fiato
sederti ai bordi delle mie notti insonni…
varcare il confine che mi separa da un sogno
cadere e rialzarti bruciandoti con le mie stesse ferite…
danzare al ritmo del mio cuore e parlare il mio stesso silenzio
Soltanto allora capirai che chi giudica non conosce Amore.

Dacă totul se dărâmă si decade Zborurile sunt prăbuşiri, văzduhul arde Dacă tu şi eu sună a duel Indiferenţa are formă de inel Dacă din toate ce au fost Rămâne doar un cântec fără rost Inima ta nu mai are puls normal Viaţa te doare, izbită de banal Gesturile mici, au răsturnat un cer Între noi dispare totul, un mister Zilele de ieri au devenit umbrite Iubirea se pierde fatal în amănunte Totul se derulează în alb şi negru Visele sunt ca un car funebru Colorile sunt în carantină În tine nu există vină E timpul toamnei care vine O frunză galbenă, mă bate şi pe mine Indiferent la tot ce se întâmplă Am să rămân cu iarna mea pe tâmplă Sentimentele sunt ca o ninsoare Indiferenţa doare cel mai tare Viscolul câinesc bate peste noi Oameni de zăpadă, conjugaţi la doi.

..stasera farei anche a meno della nostalgia che da lontano viene per portami via..non ti scordar mai di me..di quell'incantevole storia...

TATA AZI SUNT 50 DE ANI CA AM VENIT PE PAMINT .. EU NEDORITA DE VOI NE-PARINTI!

Probabil sunt melancolicã, dar astãzi este ziua în care mama mea aducea pe lume 2 fetite, adica si EU. Era ger, multã zãpadã, cu putine conditii sanitare si de transport, si din cîte îmi mai spunea mama mea, cu dureri îngrozitoare si cu multã suferintã, venind pe lume vînãtã de frig, încruntatã... Astãzi sunt departe de Casa, de cei dragi, doar eu si universul, cu tãria de caracter rezistînd acestui dor imens, de copil, de pãrintii mei si toate rudele,si de cei dragi si cunoscuti si poate acest dor mã face mai puternicã dar în acelasi timp mai sensibilã si melancolicã.
Împart acest dar, ZIUA MEA , simbolul existentei, cu cei care vor sa mi se alãture."

“Una generazione se ne va e un’altra arriva ma la terra resta sempre la stessa. Il sole sorge, il sole tramonta […]. Quel che è stato sarà e quel che si è fatto si rifarà. Non c'è niente di nuovo sotto il sole. […] Nessuno si ricorda delle cose passate. Anche quello che succede oggi sarà presto dimenticato da quelli che verranno.”

[Qoelet, 1, 3]

“Mi manchi”…papà... mamma ...

Rănile sufletului se deosebesc de celelalte prin faptul că se acoperă, dar nu se închid; mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân în inimă vii şi deschise

ASEARA TATICULE SI MAMICO ... cu Bruno, Petra, George ....
──── ♥ ♥ ♥ ───── ♥ ♥ ♥
── ♥ :* :* :* ♥ ♥ :* :* :* ♥
─ ♥ :* :* :* :* ♥ :* :* :* :* ♥
─ ♥ :* :* :* :* :* :* :* :* :* ♥
── ♥ :* :* :* :* :* :* :* :* ♥
──── ♥ :* :* :* . :* :* :* ♥
────── ♥ :* :* ♡ :* :* ♥
──────── ♥ :* :* :* ♥
─ ───────── ♥ :* ♥
───────────── ♥
───────────────♥
────────────────♥
──────────────────♥
───────────────────♥
───────────────────♥
──────────────────♥
─────────────────♥
─────────────────♥
─────────────────♥
──────────────────♥
───────────────────♥
________██████___________♥
_____███████████________♥
____█████████████______♥
___███████████████_____♥
___████████████████_____♥
___████████████████______♥
____███████████████______♥
_______███████████_______██
_____________███████______████
____██████__██████████████
__██████████████████████
_████████████████████
██_█████_████████████
█__█_██__████████████
_____█__████████████
_______█████████████
_______██████████████
_______███████████████
________███████████████
_______███████__████████
______███████_____███████
____█████████________██████

Ci siamo persi
nel tempo sprecato
del non amarci

MAMA ... a devenit personajul locuitorilor. Povestea ei începe undeva departe. Ajunsă la vârsta a treia singură, fără sprijin moral. Aceeaşi ochi pierduţi în zare, dar dornici să găsească pe cineva.
Foarte amabilă (nu cu mine!). Încercând să se mintă... Apare la uşa: „eu nu cer nimic, vreau, doar, să vorbesc cu cineva.”
Bucătăria ei, unicul ei restaurant. Nu trebuie să deranjeze pe nimeni. Averea ei e bunătatea şi seninătatea sufletului cu care abordează persoanele ce le întâlneşte.
Ca orice om ce a trecut prin tristeţile (şi bucuriile vieţii) – a învăţat multe. Are un cod al bunelor maniere bine întipărit la care nu renunţă nici o clipă. Ar putea s-o facă pe cavalerul deschizând uşa şi lăsându-te să treci tu în faţa ei sau ... să se scuze pentru simpla ei prezenţă pe acest pământ.